Polia Locala Alba Iulia


Încrederea între cetăţean şi poliţistul local Poliţia locală ca poliţie de proximitate Obiectivele noastre Alege să nu devii victimă a traficului de fiinţe umane! Nu te regăsi in procentul victimelor unei agresiuni! Abuzul fizic! Abuzul sexual! Nu deveni o pradă uşoară! Să nu ajutăm hoţii în meseria lor! Prudenţa este cea mai bună pază şi nu costă! Paza bună trece primejdia rea! Şi tu poţi deveni victima tâlhăriei! Recomandări pentru circulaţia în condiţii specifice de iarnă. Să prevenim furturile de bagaje şi portofele! Sfaturi pentru protecţia turiştilor străini. "Legea pumnului" Drogul- un paradis al iluziilor, un flagel cu consecinţe tragice. Spuneţi nu corupţiei! Pentru a preveni dispariţia copilaşului tău. Prevenirea nu are vacanţă!	CREAREA UNUI RAPORT NATURAL DE ÎNCREDERE ÎNTRE CETĂŢEAN ŞI POLIŢISTUL COMUNITAR. STIMULAREA ATITUDINII CIVICE A CETĂŢENILOR ÎN VEDEREA PREVENIRII ŞI COMBATERII FAPTELOR ANTISOCIALE. CONSIDERAŢII GENERALE Respectul personalităţii umane şi al demnităţii persoanei, apărarea dreptului la exprimare liberă, a proprietăţii private şi a libertăţii, stricta aplicare a legii în toate domeniile, fără a se prejudicia, fără motiv, interesele cuiva, cooperarea cu comunitatea trebuie să constituie panteonul ideal al subtilei şi sensibilei misiuni a poliţiei comunitare în ansamblul societăţii contemporane. Apărarea dreptului fundamental la viaţă şi la integritate corporală, a celorlalte drepturi şi libertăţi fundamentale ale cetăţenilor trebuie să constituie un obiectiv primordial şi permanent al poliţiei comunitare. Cetăţenii, la rândul lor, au datoria de a sprijini poliţia împotriva atitudinilor antisociale, de a se alătura eforturilor poliţiştilor comunitari pentru apărarea drepturilor democratice. Democraţia nu se bazează numai pe egalitate şi libertate, ci şi pe cooperarea armonioasă între oameni, pentru binele comun. Libertatea nu înseamnă numai imunitate, ci şi autodisciplină, respect faţă de valorile şi drepturile celorlalţi, faţă de lege în general. Pentru a asigura un serviciu eficient al poliţiei comunitare este necesară cooperarea din partea cetăţenilor, cooperare datorată şi naturii reciproce a interacţiunii poliţie comunitară – populaţie. Acest lucru este cunoscut încă din vremea lui Sir Robert Peel, care a spus că "poliţia este populaţia iar populaţia este poliţia". Poliţia este o instituţie oficială a statului, menită a asigura ordinea şi securitatea pentru cetăţeni. Deseori, sarcinile poliţiei sunt de tip represiv, ceea ce nu este suficient. Poliţia ar trebuie să fie în măsură, permanent, să pună accent pe prevenirea comiterii de fapte antisociale, să combine atunci când situaţia o impune – represiunea cu prevenirea. În virtutea conceptului de prevenire, poliţia trebuie să efectueze prioritar măsuri de evitare a producerii de fapte antisociale şi subsidiar, să ia măsuri coercitive. Poliţia comunitară este tocmai cea care poate să deplaseze accentul de pe latura coercitivă pe cea preventivă. PRINCIPII DE ACŢIUNE colectivitatea trebuie să fie consultată de către poliţia comunitară în luarea deciziilor importante. Cetăţeanul nu trebuie să fie doar un beneficiar pasiv al serviciilor oferite de poliţie. Lui i se oferă posibilitatea de a participa la stabilirea priorităţilor privind tipul de servicii prestate de poliţie în beneficiul comunităţii; obiectivele generale ale poliţiei comunitare se vor stabili de comun acord cu liderii comunităţii. Natura şi obiectivele serviciilor de poliţie vor fi determinate de necesităţile reale ale colectivităţii în materie de siguranţă, ordine şi linişte publică. Pentru a satisface în mod corespunzător nevoile specifice ale fiecărei comunităţi, este necesar să se realizeze un anumit echilibru între acţiunile de intervenţie şi cele de prevenire, educarea publicului şi aplicarea legii; diferitele servicii pe care le asigură poliţia comunitară devin componente legitime ale rolului său în cadrul comunităţii; responsabilităţile în domeniul controlului social trebuie împărţite între poliţia comunitară şi comunitate. Poliţia ignoră adesea faptul că ea nu reprezintă decât un element al sistemului de control social. Familia, şcoala, serviciile sociale, grupurile comunitare, etc., sunt asemenea elemente esenţiale ale unui sistem general care asigură menţinerea şi respectarea valorilor morale; poliţia comunitară trebuie să atragă şi să sprijine participarea colectivităţii la activitatea de prevenire a faptelor antisociale, întrucât cele mai eficiente iniţiative sunt fundamentate pe contribuţia comunităţii. Se poate afirma, deci, că poliţia comunitară este tipul de poliţie adecvată momentului, fiind o poliţie care comunică cu populaţia, o poliţie care comunică cu toate instituţiile cu atribuţii pe linia securităţii publice, o poliţie care acţionează în parteneriat cu comunitatea pentru rezolvarea problemelor pe care aceasta le reclamă. CREAREA UNIU RAPORT NATURAL DE ÎNCREDERE ÎNTRE CETĂŢEAN ŞI POLIŢISTUL COMUNITAR Fenomen extrem de complex, dar în acelaşi timp benefic pentru ambele părţi, parteneriatul poliţie comunitară – populaţie trebuie extins şi amplificat, deoarece pe această cale activitatea poliţiei comunitare devine tot mai eficientă. Parteneriatul este forma prin care poliţia comunitară, împreună cu structurile sociale din comunitate acţionează în limitelor competenţelor pentru atingerea unor obiective comune, pentru asigurarea climatului de siguranţă civică, de menţinere a ordinii şi liniştii publice. Realizarea parteneriatului poliţie comunitară – populaţie este un proces pe cât de util pe atât de dificil, deoarece ambii parteneri manifestă o anumită reţinere, uneori justificată, alteori nu. Există mulţi membri ai comunităţii care văd în poliţistul comunitar nu pe cel menit să apere legea ci mai degrabă pe cel care personifică forţa represivă, coercitivă a statului. Pentru a-i atrage la conlucrare este nevoie de multă răbdare şi tact, de insuflarea unui sentiment de încredere, deoarece acest gen de oameni resping din start ideea de a colabora. Poliţiştii comunitari trebuie să fie conştienţi de faptul că fără sprijinul comunităţii nu-şi pot îndeplini obiectivele, îndatoririle şi că ei trebuie să fie iniţiatorii apropierii de populaţie. Luarea deciziei în funcţie de specificul situaţiei operative trebuie să se facă prin atragerea comunităţii în asumarea răspunderii, pentru a nu lăsa impresia că poliţia comunitară ia măsuri arbitrare, fără consultarea şi acceptul comunităţii cu drepturi şi obligaţii egale. Reticenţa faţă de poliţia comunitară şi faţă de tipul de raporturi pe care aceasta o impune în colectivitate este prezentă la ambii parteneri. Populaţia manifestă neîncredere în poliţia comunitară deoarece: acest concept este foarte puţin cunoscut; este greu de aplicat, întrucât trebuie operate schimbări în planul mentalităţilor, al concepţiei despre poliţie în general; îi obligă pe cetăţeni să se implice mai mult în realizarea unui climat de siguranţă civică, ceea ce pe unii îi deranjează; creează majoritarilor teama nefondată că în poliţia comunitară vor fi atraşi şi incluşi membri ai minorităţilor şi astfel eficienţa intervenţiei poliţieneşti va fi diminuată. Pentru a face ca parteneriatul să existe , nu sub forma unor concepte teoretice, a unor proiecte de anvergură mai mare sau mai mică, ci în formă concretă, operantă este nevoie de multă voinţă, de multă disponibilitate şi deschidere a ambilor parteneri: populaţia şi poliţia comunitară. Pentru a înlătura toate neajunsurile care împiedică buna conlucrare cu populaţia şi insirarea încrederii de către poliţia comunitară, ar trebui acţionat insistent şi ferm pe următoarele direcţii: stabilirea şi dezvoltarea la nivelul efectivelor de poliţie comunitară a unor forme adecvate şi eficiente de comunicare cu cetăţenii; găsirea celor mai potrivite forme de recrutare, selectare şi pregătire a efectivelor, astfel încât să fie aleşi numai acei candidaţi care au resursele şi dispoziţiile necesare pentru a lucra în cadrul poliţiei comunitare; conştientizarea, de către fiecare poliţist comunitar, a rolului care-i revine în cadrul parteneriatului. Toţi trebuie să cunoască exact drepturile , dar mai ales obligaţiile pe care le au, pentru a se achita de misiunile încredinţate. Pentru a proiecta o imagine favorabilă despre sine în cadrul comunităţii, este necesar ca poliţistul comunitar să acorde o atenţie sporită şi aspectului vestimentar, modului de a purta o conversaţie, inclusiv de a discuta la telefon, să aibă aptitudini de a conlucra cu populaţia, de a stabili relaţii corecte cu cetăţenii, de a-i trata.	drumuri înzăpezite drumuri cu polei căderi de copaci o infracţiune sau alte evenimente