POLIŢIA COMUNITARA IN SLUJBA CETĂŢENILOR.
CONSIDERAŢII GENERALE
Poliţia comunitară ca poliţie de
proximitate este manieră de abordare şi îndeplinire a tuturor misiunilor
poliţieneşti care vizează o mai bună cunoaştere a nevoilor şi aşteptărilor
populaţiei, o mai bună stăpânire a teritoriului pentru a anticipa acţiunile
antisociale şi o reacţie de răspuns de siguranţă durabil şi adaptat. Poliţia
comunitară , în sens larg al conceptului, este metoda modernă de lucru în care
atitudinea faţă de muncă, stilul de conducere şi strategia de organizare sunt
orientate către recunoaşterea preventivă şi proactivă a problemelor comunităţii,
care provoacă frică şi nesiguranţă, precum şi a cauzelor care pot duce la
criminalitate şi la fapte antisociale, abordarea acestora precum şi rezolvarea
sau îndepărtarea lor în strânsă legătură cu populaţia şi cu alte instituţii.
Astfel, conceptul de poliţie
comunitară permite să se răspundă dorinţelor cetăţenilor, fixându-şi următoarele
priorităţi:
· diminuarea fricii în rândul populaţiei prin încurajarea
gândirii şi acţiunilor preventive;
· favorizarea creşterii responsabilităţii cetăţenilor astfel
încât ei să se simtă stăpâni pe viaţa şi proprietatea lor;
· să arate populaţiei că securitatea contribuie la creşterea
calităţii vieţii;
· sfătuirea obiectivă şi gratuită a cetăţenilor în domeniul
securităţii;
· favorizarea colaborării dintre populaţie şi poliţie,
încurajarea cetăţenilor să informeze poliţia atunci când cunosc un fapt
antisocial;
· învăţarea populaţiei să evalueze corect criminalitatea pentru
a scădea rata criminalităţii şi frica pe care aceasta o inspiră;
· protejarea populaţiei numai prin măsuri poliţieneşti nu este
suficientă pentru a reduce criminalitatea. Securitatea populaţiei depinde într-o
mare măsură de comportamentul colectivităţii lor.
OBIECTIVELE POLIŢIEI
COMUNITARE CA POLIŢIE DE PROXIMITATE
Obiectivul nr.1
– O poliţie care ştie să
anticipeze şi să prevină dificultăţile
Este şi va rămâne totdeauna necesar ca poliţia comunitară să
ştie şi să poată reacţiona imediat în funcţie de eveniment, cu mijloacele
potrivite. Nu vor fi evitate niciodată situaţiile imprevizibile, care nu pot fi
stăpânite decât printr-o mobilizare importantă de forţe, concentrate în locurile
şi la momentul în care ordinea publică este ameninţată. Oricât ne-am strădui să
punem accentul pe prevenire va fi necesar, când aceastea a eşuat, să reacţionăm
la incidentul despre care nu am ştiut sau putut prevedea şi pe care nici nu l-am
putut evita. Este vorba despre coeziunea oraşului.
Cu toate acestea, poliţia comunitară
ca poliţie de proximitate vizează reducerea frecvenţei acestui gen de
intervenţii. Acest lucru presupune o triplă exigenţă privind anticiparea.
Această exigenţă implică următoarele:
-poliţia comunitară, cunoscând terenul şi formele de acţiuni
antisociale care se manifestă acolo, prin relaţiile pe care şi le-a făcut,
evaluând permanent riscurile, să fie capabilă să prevadă sau să acţioneze
înainte să survină tulburarea ordinii şi liniştii publice sau actul
antisocial pe care doreşte să-l împiedice să se producă;
-poliţia comunitară să pună la punct o strategie coerentă de
acţiune, să ştie să prevadă şi să-şi adapteze reacţiile;
-poliţia comunitară, prin intermediul prezenţei sale
vizibile, active şi recunoscute oferă o imagine liniştitoare populaţiei şi
mai disuasivă pentru adevăr pentru delincvenţii reali sau potenţiali.
Obiectivul
nr.2 –
O poliţie care cunoaşte teritoriul de
competenţă şi populaţia care locuieşte acolo şi care este cunoscută şi
recunoscută de locuitorii acestuia
Logica intervenţiei în urma unui
eveniment de ordine publică, a unei plângeri sau act antisocial, este
substituită, în cazul poliţie comunitare, cu o logică a cunoaşterii şi a
prezenţei active pe teren care are o triplă traducere:
-o poliţie care cunoaşte caracteristicile socio-economice
şi umane ale teritoriului său şi diferitele tipuri de populaţie care locuieşte
acolo;
-o poliţie a cărei prezenţă şi mod de lucru permit
constituirea unei reţele teritoriale fine şi coerente;
-o poliţie vizibilă şi recunoscută de locuitori –
prezenţa regulată şi continuă pe drumurile publice, inclusiv şi
în special la orele la care riscurile de agresiune sunt cele mai manifeste, are
o funcţie multiplă:
a) permite poliţiştilor comunitari să întreţină
contactul permanent cu populaţia, condiţie a unei bune cunoaşteri reciproce
şi sursă de încredere mutuală;
b) asigură o funcţie de disuasiune;
c) permite o intergrare totală chiar în viaţa zonei
printre serviciile publice sau funcţii de proximitate;
d) asigură, de asemenea, o funcţie de intervenţie de
genul „primului ajutor”.
Obiectivul nr.3
– O poliţie care răspunde mai
bine aşteptărilor populaţiei
Pe acest plan poliţia comunitară se
traduce printr-o răsturnare de perspectivă: logica de răspuns la cereri
punctuale este substituită cu o logică a serviciului preocupat în orice moment
să preîntâmpine aşteptările cetăţenilor în materie de siguranţă zilnică.
Aşteptările publicului în materie de
siguranţă zilnică, culese sistematic şi analizate, devin factorul declanşator
esenţial al punerii în acţiune a serviciilor poliţieneşti şi al punerii la punct
a strategiei acestora.
Această voinţă de a asculta
aşteptările populaţiei are mai multe consecinţe:
- o poliţie asemănătoare populaţiei, mai potrivită pentru a
instaura un dialog intre poliţie şi comunitate;
- o poliţie în contact strâns şi permanent cu populaţia;
- o poliţie capabilă să contribuie la soluţii durabile şi
eficiente.
Director Executiv,
jurist Adrian RADU
 
|
Poliţia Locală
Alba Iulia:
