
OBIECTIVELE POLIŢIEI COMUNITARE CA POLIŢIE DE
PROXIMITATE
Obiectivul nr. 1 – O
poliţie care ştie să anticipeze şi să prevină dificultăţile
Este şi va rămâne totdeauna necesar ca
poliţia comunitară să ştie şi să poată reacţiona imediat în funcţie de
eveniment, cu mijloacele potrivite. Nu vor fi evitate niciodată situaţiile
imprevizibile, care nu pot fi stăpânite decât printr-o mobilizare importantă de
forţe, concentrate în locurile şi la momentul în care ordinea publică este
ameninţată. Oricât ne-am strădui să punem accentul pe prevenire va fi necesar,
când aceastea au eşuat, să reacţionăm la incidentul despre care nu am ştiut sau
putut prevedea şi pe care nici nu l-am putut evita. Este vorba despre coeziunea
oraşului.
Cu toate
acestea, poliţia comunitară ca poliţie de proximitate vizează reducerea
frecvenţei acestui gen de intervenţii. Acest lucru presupune o triplă exigenţă
privind anticiparea. Această exigenţă implică următoarele:
- poliţia
comunitară, cunoscând terenul şi formele de acţiuni antisociale care se
manifestă acolo, prin relaţiile pe care şi le-a făcut, evaluând permanent
riscurile, să fie capabilă să prevadă sau să acţioneze înainte să survină
tulburarea ordinii şi liniştii publice sau actul antisocial pe care doreşte
să-l împiedice să se producă;
- poliţia
comunitară să pună la punct o strategie coerentă de acţiune, să ştie să
prevadă şi să-şi adapteze reacţiile;
- poliţia
comunitară, prin intermediul prezenţei sale vizibile, active şi recunoscute
oferă o imagine liniştitoare populaţiei şi mai disuasivă pentru adevăr
pentru delincvenţii reali sau potenţiali.
Obiectivul nr. 2 – O
poliţie care cunoaşte teritoriul de competenţă şi populaţia care locuieşte acolo
şi care este cunoscută şi recunoscută de locuitorii acestuia
Logica
intervenţiei în urma unui eveniment de ordine publică, a unei plângeri sau act
antisocial, este substituită, în cazul poliţie comunitare, cu o logică a
cunoaşterii şi a prezenţei active pe teren care are o triplă traducere:
-o poliţie care cunoaşte
caracteristicile socio-economice şi umane ale teritoriului său şi diferitele
tipuri de populaţie care locuieşte acolo;
-o poliţie a cărei prezenţă şi mod
de lucru permit constituirea unei reţele teritoriale fine şi coerente;
-o poliţie vizibilă şi recunoscută
de locuitori – prezenţa regulată şi continuă pe drumurile publice, inclusiv
şi în special la orele la care riscurile de agresiune sunt cele mai manifeste,
are o funcţie multiplă:
a) permite poliţiştilor
comunitari să întreţină contactul permanent cu populaţia, condiţie a unei
bune cunoaşteri reciproce şi sursă de încredere mutuală;
b) asigură o funcţie de
disuasiune;
c) permite o integrare totală
chiar în viaţa zonei printre serviciile publice sau funcţii de proximitate;
d) asigură, de asemenea, o funcţie
de intervenţie de genul „primului ajutor”.
Obiectivul nr.3 –
O poliţie care răspunde mai bine aşteptărilor populaţiei
Pe acest
plan poliţia comunitară se traduce printr-o răsturnare de perspectivă: logica de
răspuns la cereri punctuale este substituită cu o logică a serviciului preocupat
în orice moment să preîntâmpine aşteptările cetăţenilor în materie de siguranţă
zilnică.
Aşteptările
publicului în materie de siguranţă zilnică, culese sistematic şi analizate,
devin factorul declanşator esenţial al punerii în acţiune a serviciilor
poliţieneşti şi al punerii la punct a strategiei acestora.
Această
voinţă de a asculta aşteptările populaţiei are mai multe consecinţe:
- o poliţie
asemănătoare populaţiei, mai potrivită pentru a instaura un dialog intre poliţie
şi comunitate;
- o poliţie în contact strâns şi
permanent cu populaţia;
- o poliţie capabilă să contribuie la
soluţii durabile şi eficiente.
 
|